Tratarea apelor
Tratarea apei în scop potabil
Zeolitul clinoptilolitic poate fi utilizat pentru tratarea în scop potabil a apelor de subteran, dar și de suprafață.
În procedeele moderne de deferizare și demanganizare zeoliții pot funcţiona simultan ca mediu de oxidare şi filtrare. Zeolitul clinoptilolitic prezintă capacitate ridicată de absorbție pentru unii micropoluanţi organici, fapt care îl recomandă în procesul de tratare a apelor de suprafaţă în scopul potabilizării acestora.
Un exemplu concret privind deferizarea și demanganizarea apei în scop potabil este proiectul pe care îl derulăm cu stația de tratare a apei potabile a orașului Târgu Secuiesc unde am reușit să reducem concentrația de fier de la 6,8 mg/l la 0,02 mg/l, iar pe cea de mangan de la 0,193 mg/l la 0,07 mg/l.
Tufurile vulcanice zeolitice pot fi utilizate ca adjuvant de coagulare în tratarea apelor potabile. De asemenea, tufurile vulcanice zeolitice pot fi folosite ca material filtrant în procesul de potabilizare a apei prezentând o eficienţă ridicată privind reţinerea încărcării organice din ape comparativ cu filtrele rapide cu nisip.
Procedeul de dedurizare cu zeoliţi, asemeni celui cu nisip de glauconit, prezintă avantajul că la regenerarea schimbătorilor de ioni se foloseşte o soluţie de clorură de sodiu al cărei preţ de cost este scăzut. Procedeul este foarte eficace în cazul apelor cu o duritate temporară mare în raport cu duritatea permanentă.
Epurarea apelor reziduale
Pentru epurarea apelor reziduale industriale se utilizează procese tehnologice adecvate naturii poluanţilor şi caracteristicilor apelor reziduale. În faza de epurare avansată a apelor reziduale, schimbul ionic s-a impus ca proces tehnologic specific. Pe lângă faptul că schimbul ionic permite epurarea avansată a apelor reziduale, în procesul de regenerare, ionii metalelor grele pot fi reţinuţi sub forma unor produse utile.
Utilizarea zeoliţilor naturali, cu capacitate de schimb ionic mare, în procesele de epurare avansată a apelor reziduale cu conţinut de ioni ai metalelor grele, constituie o metodă eficientă şi de perspectivă. Zeoliţii epuizaţi pot fi utilizaţi în alte scopuri fără a produce poluarea mediului.
Zeoliţii naturali se utilizează în procesul epurării apelor reziduale din industria chimică, farmaceutică, alimentară, metalurgică, precum şi la epurarea apelor uzate orăşeneşti .
Apele reziduale de provenienţă diferită şi cu grad de impurificare diferite, conţin poluanţi de natură organică şi săruri anorganice, cu cationi interschimbabili: NH4+, Cu2+, Pb2+, Zn2+, Cd2+ etc.
Problema îndepărtării sau reducerii concentraţiei amoniacului din apele reziduale este strâns legată de menţinerea echilibrului ecologic. Selectivitatea deosebită zeoliţilor naturali de tip clinoptilolitic pentru ionul amoniu, a permis utilizarea lor în procesul epurării apelor reziduale cu conţinut de amoniac.
În numeroase ţări s-a trecut la experimentarea tufurilor vulcanice zeolitice pentru reţinerea cationilor metalelor grele din soluţii.
Decontaminarea apelor radioactive
Dezvoltarea cercetărilor nucleare şi multiplele aplicaţii ale izotopilor radioactivi au pus o serie de probleme în sectorul epurării apelor reziduale cu conţinut de substanţe radioactive.
Zeoliţii naturali, cu precădere clinoptilolitul a căpătat o largă utilizare în domeniul epurării apelor reziduale cu conţinut de izotopi radioactivi: 134Cs+, 137Cs+, 90Sr2+, Th4+, U6+ .O dată saturat cu cesiu, clinoptilolitul poate fi stocat timp îndelungat în condiţii optime din punct de vedere a radioactivităţii. Cesiul din astfel de stocuri poate fi recuperat chimic, caz în care clinoptilolitul poate fi considerat ca refolosibil.
Prin cercetări susţinute şi experienţe repetate s-a demonstrat că prin adăugarea tufului cu clinoptilolit la soluţiile contaminate cu izotopul radioactiv al stronţiului (90Sr), se reduce simţitor gradul de poluare şi preluarea acestui element nociv de către plante. În acest fel clinoptilolitul poate constitui şi devine un important factor în limitarea şi combaterea efectelor poluante ale “poluării radioactive” asupra recoltelor sau a păşunilor.
Capacitatea de reţinere a radionuclizilor sau decontaminarea radioactivă folosind tufurile vulcanice zeolitice, este rezultanta proprietăţilor intrinsece ale acestora dintre care cele mai pregnante sunt: capacitatea de adsorbţie a radionuclizilor din soluţii, capacitatea de schimb ionic, caracterul selectiv al acestui schimb şi rezistenţa la degradare prin iradiere.
